Salvati Rosia Montana

Munti, liniste, muzica buna, sperante, atitudine. Cateva vorbe care pot defini FanFest-ul de anul acesta. E vorba de acel festival anual care are loc la Rosia Montana, festival ce se vrea a fi o cale de protest nonviolent. Si cred in aceasta actiune. Mereu imi spun ca M. Gandhi a reusit sa obtina independenta unui stat prin astfel de proteste… Noi de ce nu am reusi? Dar sa revin la FanFest… A fost o experienta de neuitat, din prisma faptului ca muntele si oamenii sunt singurele lucruri care te pot rupe de lume, te pot linisti si de care te poti indragosti. Aflat acolo, mai aproape de Cer, m-am simtit cu adevarat important si am simtit ca orice poate fi realizat. Si inca fara semnal la telefon. Corturile, berile, concertele, dansul, versurile si fanjump-ul sunt lucruri care compun acest puzzle. Ceea ce e cu adevarat miraculos e totalitatea realizata de tot ce a insemnat activitate la Rosia Montana. Chiar si deja celebrul strigat “Muie Gabriel!” se incadreaza in peisaj. Si ce peisaj… De exceptie…

Au fost 4 zile pline, in care am invatat ca orice lucru e valoros si ca valoarea e data de sentimente, amestecate cu putina nebunie. Problema e ca sentimentele nu pot fi descrise. Pot fi doar traite. Ar fi destul de sec sa si incerc. Ceea ce pot spune e ca mi-a placut. Am intalnit niste oameni care m-au impresionat. Muzica a fost foarte buna. Apropo de muzica, mie mi-au placut in special Travka (sunt super-fan), Luna Amara, Altar, Implant pentru Refuz si A. G. Weinberger. Au fost cate 6 concerte in fiecare seara, iar atmosfera nu avea cum sa dezamageasca. Chiar daca rock-ul nu este un gen muzical gustat de multa lume, am observat ca cea mai agresiva atitudine privind exploatarea de la Rosia Montana au avut-o Implant si Altar. Pe mine m-au lasat cu gura cascata. Mesaje ca “Rosia Montana, te iubim!”, “Ia atitudine”, “Sa ne recapatam demnitatea!” au fost cele care au aruncat multimea in delir. Simteam, intr-un final, ca suntem romani si ca trebuie sa ne pese de tara noastra, de lucrurile pe care le detinem. Dincolo de distractie, de tot ce presupune muzica, cred ca si mai important e ceea ce transmite fiecare. Eram cateva sute de oameni care transmiteau Universului informatia ca noi nu ne lasam doborati, ca noi nu vom renunta. Un alt lucru de remarcat a fost faptul ca majoritatea celor prezenti acolo arau informati cu privire la ce inseamna exploatarea aurifera de la Rosia, despre exploatarea la suprafata, despre efectul cianurii. Asa am ajuns si eu sa aflu ca sunt mari sanse ca “Gabriel Gold Corporation” sa nu castige in aceasta lupta. Cum? Prin simplul fapt ca am intrat in UE, acea comunitate unde exista legi care interzic cianurile. Urmatorul pas ar fi ca si in Romania sa se dea o astfel de lege. In aceste conditii, compania canadiana ar trebui sa investeasca prea mult in solutii alternative si ar renunta. Acestea sunt insa discutii interminabile. Avem nevoie de actiuni agresive si de informare corecta.

Revenind la FanFest, as mai aminti de o ceata densa care s-a asezat peste Rosia in ultima seara (duminica) si cand ma simteam ca intr-un basm (sau ca intr-un horror). De asemenea, luna a fost mortala, stralucitoare, aproape plina, luminoasa, ca si cum ar fi prevazut ca ne aflam intr-un spatiu privilegiat. Aceeasi ceata de mai sus s-a ivit si a doua zi dimineata, deasupra muntilor de vis-a-vis, dand locului o alura aparte. Soarele, pe de alta parte, a fost arzator, insa special. Avea un mod aparte de a apune, colorand totul in jurul lui. Repet, e greu de descris. Ceea ce conta, in acele momente, e ca trebuia in orice moment sa ne gandim ca lumea si Romania vor fi vaduvite de asemenea locuri, datorita unor oameni lacomi, pentru care singura credinta era profitul.

Ce as putea spune pentru a incheia totul? Ca trebuie sa salvam Rosia Montana, pentru noi, pentru urmasii nostri, pentru cei care stiu ca nu totul e de vanzare… Sa ne punem o simpla intrebare: ce vrem sa mirosim in viitor: mirosul verzisorilor lipsiti de suflet sau mirosul curat al muntilor? (2007)

Situată în regiunea denumită “Patrulaterul aurifer”, în care sunt concentrate principalele zăcăminte auro-argentifere din munţii Apuseni, Roşia Montană este cea mai veche localitate minieră atestată documentar din România (Alburnus maior, 131 d.Cr.). Întreaga localitate (pe o rază de 2 km) are caracter de patrimoniu al Ministerului Culturii, “pentru aşezarea şi exploatarea minieră română Alburnus maior”. Are 4125 locuitori şi este situată la 81 km de Alba Iulia şi 85 km de Deva, într-o zonă naturală cu deosebită importanţă turistică, în apropiere de limita estică a Parcului Naţional “Munţii Apuseni” şi de Peştera şi gheţarul de la Scărişoara, monument al naturii cu regim special de protecţie.

Zona este situată în bazinele hidrografice ale râurilor Ampoi şi Arieş (afluenţi ai Mureşului) şi este populată pe suprafeţe relativ mari, conform specificului aşezărilor din Munţii Apuseni.

PROIECTUL DE DEZVOLTARE MINIERĂ ROŞIA MONTANĂ Proiectul actual de explorare, extracţie şi prepararea minereurilor auro-argentifere este promovat de o societate canadiană – Roşia Montană Gold Corporation   ( preşedinte Vasile Frank Timiş ), companie pe acţiuni, cu participarea statului român (20%), în care majoritatea acţiunilor (80%) revin investitorului străin Gabriel Resources Ltd.

Asocierea dintre acest investitor şi statul român (prin Mininvest Deva) a parcurs mai multe etape (din anul 1997 şi până în prezent), marcată fiecare de existenţa unei alte companii (Deva Gold, Euro Gold Corporation, Canadian Company Gabriel Resources, Roşia Montană Gold Corporation), cu schimbarea procentajelor de participare şi a obiectivelor de activitate printr-o lărgire continuă.

În ultimul timp, Roşia Montană Gold Corporation a efectuat lucrări de explorare, (în special prin foraje), în extinderea zăcământului de minereu Roşia Montană, dar şi în zone învecinate, cercetate anterior şi de întreprinderi româneşti.

De asemenea, a finanţat cercetări de arheologie impuse de lege, în vederea descărcării arheologice efectuate de specialişti români, care s-au materializat recent, prin publicarea primului volum consacrat sitului arheologic Roşia Montană – „Alburnus maior”.

Ca urmare a rezultatelor obţinute, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a considerat că în zonă există suficiente rezerve de minereu de aur (1,56 g aur la tona de minereu) şi de argint (7,8 g argint la tona de minereu) pentru a justifica o exploatare de suprafaţă, în vatra localităţilor Roşia Montană, Corne şi Bucium, care ar constitui cea mai mare exploatare minieră „la zi” din Europa.

Acţiunea implică o investiţie de 400 milioane $ SUA şi este programată să dureze 15-16 ani, începând din trim.III 2004 sau din anul 2005.

Beneficiul estimat este de 300 tone aur şi 1600 tone de argint.

În acest scop, Compania Roşia Montană Gold Corporation a iniţiat o campanie de achiziţionare, la preţuri foarte atractive, a unor terenuri (izlaz şi pădure) aparţinând Consiliului Local al comunei, precum şi a unor locuinţe, grădini şi livezi aparţinând localnicilor.

În urma protestelor înregistrate din partea unor oameni de cultură şi a presei, compania a organizat o serie de seminarii (în noiembrie 2002 şi la 20 şi 21 ianuarie 2003), cu participarea câtorva consultanţi străini şi a mai multor cercetători sau cadre didactice implicate în această acţiune, cu scopul de a explica unele aspecte tehnologice, de a prezenta şi susţine modul în care experienţa internaţională se reflectă în proiectul propus.

In ultimul timp mass- media sunt invadate de reclame care afirmă ca un oarecare Gabriel are soluţii pentru rezolvarea poluării istorice de la Roşia Montana, promiţând şi mari foloase din exploatarea aurului care acum “zace sub pământ”. Aceste reclame încearcă sa convingă opinia publică despre beneficiile pe care le-ar aduce exploatarea aurului preconizată la Roşia Montana. Academia Romana şi-a exprimat punctul de vedere în legătura cu acest proiect şi se vede nevoita sa revină, reafirmându-şi cu aceeaşi convingere poziţia si reluând argumentele sale împotriva proiectului. Academia Romana doreşte sa prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător si vestigiilor arheologice din zona Roşia Montana şi să semnaleze din nou consecinţele riscante pentru Statul Român.

O analiză obiectivă demonstrează ca proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public si prin urmare nu justifica efectele colaterale negative si riscurile implicate in proiect.

Reamintim ca:

1. Exploatarea proiectată pentru o perioada de 17-20 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de munca în perioada operaţionala a expoatării, estimat la mai puţin de 500, nu rezolvă nevoile locale şi este mai mic chiar decât numărul locurilor de munca implicate în exploatarea actuală (ca. 750). Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeana.

2. Distrugerea comunităţii Roşia Montana, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici si mutarea unor cimitire este inacceptabila si aminteşte de o perioada pe care am considerat-o încheiata.

3. Beneficiile economice ale Statului Roman (estimate la ca. 40-50 milioane dolari anual), rezultate din redevenţele de 2 % asupra exploatării si diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele proiectului.

4. Anticipata strămutare si reamplasarea forţată a populaţiei care refuza sa-si vândă proprietăţile risca sa antreneze Statul Roman in situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale (europene) cu consecinţe greu de evaluat in prezent. Acest aspect trebuie analizat cu toata seriozitatea de autorităţile competente.

5. Exploatarea la suprafaţa, în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 metri înalţime, închizând valea Corna, ar produce o mutilare grava a peisajului. Actuala exploatarea de cupru în cariera deschisă de la Roşia Poieni ca şi alte exploatări miniere în cariera deschisă din ţară ilustrează clar consecinţele unor asemenea lucrări asupra mediului înconjurător.

6. Barajul preconizat, construit din roca sterila, nu prezintă garanţii în situaţii extreme, după cum demonstrează experienţa mai multor ţări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezenţa unui asemenea bazin de acumulare şi baraj în vecinătatea imediata a oraşului Abrud reprezintă un mare risc şi nu exista nici o garanţie că un accident nu se poate produce, iar pedepsirea ulterioara a vinovaţilor nu ar mai servi la nimic.

7. Exploatarea preconizata periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală. Distrugerea – chiar numai parţială – a vechilor galerii romane este total inacceptabilă intr-o ţara care îşi respectă trecutul istoric şi originile.

8. Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic şi depozitarea în bazin deschis a rezidiilor, conţinând resturi de cianura, produşi de “neutralizare” (de asemenea potenţial toxici) şi mai ales metale grele, creează motive serioase de îngrijorare. Chiar daca “neutralizarea cianurii” promisă de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea rezidiilor rămâne o sursa de grave riscuri.

9. Nu exista garanţia ca la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării firma investitoare va asigura costurile de refacere a mediului. Experienţa altor ţări (de exemplu SUA) arată ca asemenea costuri sunt uriaşe şi nu sunt acoperite de garanţiile financiare depuse de firmele in cauza. Tendinţa mondială actuala este de a preveni poluarea mediului şi nu de a-l reface ulterior, prin folosirea în procesele tehnologice a unor substanţe şi materiale benigne pentru om şi mediu.

10. Proiectul încălca o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate de noi anterior. In situaţii similare alte ţări au procedat cu mai multă prudenta şi au evitat să accepte riscurile implicate în proiecte asemănătoare. Cunoaştem documente care afirma ca “in Germania un asemenea proiect este de neconceput”, iar Bulgaria si Armenia nu au aprobat proiecte de acelaşi tip.

11. Exista serioase suspiciuni, care trebuiesc verificate, că in cadrul operaţiunilor pregătitoare efectuate pana in prezent s-au produs încălcări ale legilor tarii. Decizii recente ale justiţiei confirma deja unele bănuieli. Acordarea de descărcări arheologice pentru suprafeţe mai mari decât cele cercetate efectiv, declararea prematura a localităţii Roşia Montana ca “zona industriala” împiedecând astfel alte activităţi economice potenţiale (de exemplu turism rural si cultural) reprezintă încălcări ale legislaţiei care trebuiesc cercetate.

Academia Romana consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor instituţii ştiinţifice, religioase, culturale din ţară şi străinătate, ale unor personalităti şi oameni de ştiinţa şi cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistenta şi nemulţumirile unei părţi din populaţia locala afectată de proiect, care riscă să-şi cedeze proprietăţile şi să părăsească locurile unde au trăit o viaţă întreagă ei şi strămoşii lor.

Academia Romana cere din nou autorităţilor Statului Român (administraţia prezidenţiala, parlament, guvern, justiţie) sa analizeze cu multa atenţie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând specialişti dezinteresaţi si oneşti din tara si străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale libera acestui proiect atât de controversat si -după părerea noastră – extrem de periculos. Academia Romana încearcă astfel sa prevină un dezastru ecologic si cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile.

27 februarie 2006

La concert al lui Goran Bregovic la Sibiu, acesta ne-a pus pe toti din Piata Mare sa strigam: LA ATAC! Acum, va rog eu pe toti sa strigati: LA ATAC! Primul lucru, care trebuie facut cat mai repede, este tiparirea unor proteste in care sa se explice, scurt si la obiect, ce se va intampla acolo si cum va fi distrusa zona. Trebuie ca fiecare sa caute informatii despre acest proiect. Urmeaza mai apoi multiplicarea acestor proteste si impartirea lor in fiecare oras al tarii, in orice coltisor de Romanie. Romanii trebuie sa inteleaga ce inseamna acest lucru pentru Romania. Suntem tineri si avem forta. Sunte multi si avem forta. Tipariti proteste, opriti oameni pe strada, vorbiti cu toti cunoscutii. Strigati, e un apel! Eu stiu ca asa voi face. Nu pot insa sa o fac singur. Am nevoie de ajutor. Trebuie sa se afle ce inseamna cu adevarat Rosia Montana si la ce abuzuri se preteaza Rosia Montana Gold Corporation. Nu pot ei corupe atatia demnitari cat putem face noi galagie. Nu porniti din start cu ideea ca totul e prea tarziu. Inca nu au avizul de mediu si oricand lucrarile se pot opri. Folositi-va de orice relatii aveti si incercati. Salvati Rosia Montana!

Cat mai curand as dori sa lansez o noua provocare. E vorba despre “Rosia Montana” si despre ceea ce urmeaza sa se intample acolo. De ce? Tocmai pentru ca sunt revoltat ca nimeni nu reactioneaza. Am aflat de la cineva ca au existat si amenintari cu moartea, in cazul in care se vor face investigatii. Atunci mi-am zis: ne pot omori pe toti? Daca ne-am strange multi si am lansa apeluri si am sesiza comunitatea internationala am putea rezolva problema? Nu. Dar poate ca vom reusi, de ce sa fim pesimisti? Ceea ce trebuie explicat clar este modalitatea de extragere a aurului. Acolo va fi o exploatare la suprafata. Adica se va indeparta tot pamantul si toata roca de peste zacamantul de aur. Adica zone intrgi, cu paduri, case, situri istorice, vor fi indepartate si depozitate in alta parte. Oricat ar sustine Gold Corporation ca va reface zona, nu se va intampla. Ceea ce stim sigur e ca va ramane un imens crater. In plus, datorita cianurilor care vor fi folosite la extragerea aurului vor dauna zonei. Si chiar daca se va reface zona, acolo nu va creste nimic. Mai mult, tone de steril ramase in urma extragerii aurului valoros din zacamantul propriu zis de aur vor fi depozitate intr-un loc nestiut si vor dauna mediului. Sa luptam deci pentru salvarea Rosiei Montane, pentru salvarea galeriilor de pe vremea romanilor, sa luptam pentru salvarea vietilor! Va garantez ca daca va fi nevoi, ma voi lega cu lanturi de Guvern! Nu imi pot inchide gura. Si sper sa nu se intample nici cu voi. Acest apel e unul patetic, disperat. Imi asum aceasta categorisire, chiar daca ar insemna sa fiu privit altfel de ceilalti! Salvati Rosia Montana! In primul rand participati la FanFest, dar lucrurile nu trebuie sa se opreasca aici!

<p style=”text-align: center;”><a rel=”www.salvatirosiamontana.wordpress.com” href=”http://salvatirosiamontana.files.wordpress.com/2009/12/picture-3-png.jpg”><img title=”Picture 3.png” src=”http://salvatirosiamontana.files.wordpress.com/2009/12/picture-3-png.jpg” alt=”" width=”174″ height=”290″ /></a></p>

Astazi aflam din EVZ ca Videanu a adaugat in programul de guvernare al PDL proiectul Rosia Montana al Gabriel Resources. Si am zis ca trebuie sa luam atitudine. Daca ai dovezi, daca vrei sa ajuti, comenteaza, raspandeste vestea, revolta-te!